Așa cum am spus în diverse contexte, viziunea mea este că Ministerul Educației și Cercetării este cel mai important minister al unei țări, deoarece aici se generează cunoașterea prin cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) și se diseminează apoi prin educație, astfel încât educația poate să fie utilizată de toți ceilalți pentru a avea o societate bazată pe cunoaștere, cu impact asupra bunăstării și calității vieții noastre. Iar cunoașterea este antidotul vremurilor noastre la atacul pseudoștiinței asupra civilizației și democrației, în timp ce analfabetismul funcțional este virusul potențial mortal al societății bazate pe cunoaștere. Așadar, în funcție de modul de operaționalizare, Educația-Cercetarea (Știința) ajută o societate să prospere sau să se mențină în subdezvoltare, uneori chiar să se prăbușească sub obscurantism. 

În esență, integrarea Educației și a Cercetării (Științei) este fundamentală, pentru a ne dezvolta ca o societate bazată pe cunoaștere: (1) fără cercetare devenim o colonie științifică/tehnologică!, iar (2) fără educație devenim o civilizație eșuată sub obscurantism! În consecință, considerând situația din România (vezi Raportul QX [2]), nu este un secret că am considerat analfabetismul funcțional un risc de securitate națională, focalizându-mi o mare parte din resursele mandatului de ministru pe lupta împotriva acestui risc, atât direct (prin reforme care îl vizează - ex.: învățare remedială, reducerea abandonului școlar), cât și indirect (prin reforme care întăresc alternativa - ex.: reforma curriculară cu impact asupra calității educației, gândire critică/metode moderne de învățare). Simplu spus, analfabetismul funcțional se referă la dobândirea inadecvată a unor competențe-cheie sau la incapacitatea de a le utiliza în viața cotidiană, ceea ce ne vulnerabilizează în fața manipulărilor și a teoriilor conspirației și ne afectează integrarea eficientă în societate și pe piața muncii. 

În sinteză, viziunea a dus la un diagnostic atent, iar apoi la propuneri și demersuri de reforme (unele paradigmatice) în baza acestui diagnostic, atât în educație, cât și în cercetare (CDI) - așa cum se vede în Raportul QX [3].

Mă bucur că Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025 - 2030 [4] a inclus această viziune și le mulțumesc Președintelui și CSAT pentru susținerea acesteia. Urmează acum să detaliem componenta de educație-cercetare în planuri concrete de acțiune. Sunt convins că, dacă ne facem bine treaba, treptat vom vedea schimbări majore, cu impact asupra transformării societății românești într-o societate modernă bazată pe cunoaștere. 

Prof. univ. dr. psih. Daniel David

Ministrul Educației și Cercetării

Membru al Academiei Române (m.c.) și al Academiei Europene