Finanțarea învățământului superior din România este reglementată de Legea nr. 199/2023.
Finanțarea din fonduri publice a instituțiilor de învățământ superior de stat se face din bugetul Ministerului Educației și are 3 direcții principale: finanțarea de bază, suplimentară și complementară. Toate fondurile pentru finanțarea de bază și suplimentară a universităților de stat sunt considerate venituri proprii.
Condiţiile şi modul în care se realizează mobilitatea academică a studenților sunt reglementate de Metodologia privind mobilitatea academică a studenţilor, aprobată prin ordin de ministru.
Calitatea de student/student-doctorand se menţine inclusiv pe perioada mobilităţilor interne şi internaţionale. În cazul mobilităţilor academice internaţionale ale studenţilor care vin să studieze pe cont propriu valutar, recunoaşterea creditelor transferabile se realizează de către instituţiile de învăţământ superior, în temeiul autonomiei universitare.
Actele de studii corespunzătoare programelor de studii universitare/postuniversitare sunt înscrisuri oficiale, cu regim special și nu pot fi emise decât de instituțiile de învățământ superior acreditate pentru programele și formele de studii universitare/postuniversitare acreditate.
Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor.
Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza la forma de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă.
Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare şi corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 şi 120 şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor (vezi anc.edu.ro).
Programele de studii universitare de licență reprezintă ciclul I de studii universitare și corespund unui număr de minimum 180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, sau între minimum 240 şi maximum 300 de credite, în cazul dublei specializări, şi se finalizează prin nivelul 6 din Cadrul Naţional al Calificărilor/Cadrul European al Calificărilor (vezi
Bibliotecile universitare sunt instituţii sau unităţi aflate prioritar în serviciul studenţilor, al cadrelor didactice şi al cercetătorilor din universităţi. Alături de alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare care, în limitele prevăzute de regulamentul de organizare, pot funcţiona şi ca biblioteci publice, bibliotecile universitare sunt parte integrantă a procesului de instruire, formare şi educare în cadrul sistemului naţional al bibliotecilor din învăţământ.
Din categoria bibliotecilor universitare fac parte:
Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior din România
Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de studii superioare, denumite în continuare instituţii de învăţământ superior sau universităţi care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea.
